Dacă luăm în seamă legenda bisericii de la Ponoarele, faptul că pe la 1372 aici ar fi poposit călugărul Nicodim, iar pe locul unde a vrut să ridice Mănăstirea, localnicii ar fi construit o biserică unde au slujit preoţi care au influenţat întreaga zonă a muntelui, este sigur că aceştia s-au preocupat şi de copiii localnicilor mai înstăriţi să-i înveţe să scrie, să citească şi să socotească.

Documente care să ateste existenţa unor şcoli până în anul 1838, anul în care se pun bazele învăţământului public în satele judeţului Mehedinţi, nu există. În tabelul care cuprinde primul an de învăţământ public în judeţul Mehedinţi, Plaiul Cloşani are un număr de 300 şcolari în 1839. D. Iscru menţionează că învaţatura în acest an începuse în 293 de sate şi fuseseră cuprinşi 4981 de şcolari. În 37 de sate învăţătura nu începuse, iar în 25 de sate erau 22 de candidaţi de învăţători.

Din cele 15 sate existente astăzi în comuna Ponoarele sunt menţionate doar trei: Cracu Muntelui, având candidat de învăţător pe Gheorghe Butar(u) cu 15 şcolari, cursurile fiind deschise pe 3 XII; Ponoarele şi Proiteşti cu 12 copii avându-l candidat pe învăţător pe Gavrilă Roescu (Răescu). Cursurile au început la aceeaşi dată.

În Anuarul general al instrucţiuni publice pe anul şcolar 1864-1865, satul Ponoarele nu figurează, dar figurează satul „Proiteşti cu uniteleîn care probabil intră şi Ponoarele având ca învăţător pe N. Doandeş „absolvent a 2 clase primare” şi numit învăţător la 02.06.1860, data înfiinţării şcolii Proiteşti, doar că şcoala a fost închisă după 1883.

Începând cu anul 1907-1908 numărul elevilor înscrişi creşte la 65, ponderea revenind băieţilor, numărul fetelor fiind doar de 9 în clasa intai. Religia căreia aparţineau era religia ortodoxă.

Se perindă mai mulţi învăţători, în această perioadă. Copiii învaţă cinci clase până în anul 1939-1940. Cel mai mare efectiv de copii înscrişi, 148, îl găsim în anul școlar 1908-1909. Părinţii sunt obligaţi în baza legii să trimită „copiii la şcoală, în caz contrar sunt sancţionaţi”.

Acelaşi ministru prin Ordinul nr. 54136/25 august 1908 atrage atenţia asupra obligativităţii învăţământului de 4 ani. Urmare a noului recensământ, creşte numărul copiilor care frecventează şcoala.

Din formularul care cuprinde date privitoare la şcoală trimis revizoratului în anul 1914, tragem concluzia că şcoala are un singur învăţător, e în bună stare, dar nu e terminată. Are înscrişi 80 de copii, 64 băieţi şi 16 fete. Din Gărdăneasa frecventează şcoala 42 de copii, din Brânzeni 7, Ludu 15, Răiculeşti 10, Râieni 5.

Spre binele învățământului și al locuitorilor din satele Gărdăneasa și Răiculești, în vara anului 2001 a fost construită o școală modernă de către Banca Mondială, conform cerințelor europene. Școala are 2 săli de clasă, cancelarie, sala pentru gradiniță, 2 vestiare, apă potabilă în sălile unde copiii servesc masa, un hol mare la intrare și o magazie.

Școala Proitești este înființată printre primele școli din comună. Documentele nu s-au păstrat. Cele mai vechi datează din anul școlar 1908-1909, păstrate în arhiva școlii. La acea dată învățător a fost Nicolae Bordinc, care până în anul 1914-1915 lucrează cu clasele I-V, cu peste 40 de elevi.

Școala din satul Proitești este terminată abia în anul 1930. Ulterior a mai fost construit un local de școală cu mai multe săli de clasă, local care satisface nevoile satelor Proitești, Gheorghești, Buicani, Valea Ursului, Șipot. Din anul 1969 școala Proitești a funcționat cu clasele I-VIII, primul director fiind Grigore Vlădulescu, urmat de Ion Croitoru, Eugen Lera, Vasile Doandeș.

Școala Șipot s-a deschis în anul 1933 la solicitarea locuitorilor satului, primul învățător fiind domnul Crăciunescu Nicolae. Școala a funcționat într-o casă din sat. Localul școlii nu este terminat nici în anul 1946. Ulterior școala a fost terminată, iar după 1975 a fost construit un alt local. De satul Șipot rămân legate numele învățătorilor Iacob Toargă, Virgil Ploscaru, Gheorghe Drăgan, Ion Doandeș.

Deși satul Bârâiac e destul de vechi, date privind dezvoltarea învătământului nu există. Documentele existente în arhiva școlii atestă începerea cursurilor în anul 1920, primul învățător fiind Constantin Brindușoiu. Necesitatea construirii unui nou local era mereu simțită de învățători, dar demersurile făcute ramân fără ecou până în 1975 când se construiește un local de școală modern cu parter și etaj, cuprinzând mai multe săli de clasă. Cel mai mult a contribuit la construcţia acestui local d-l Nicolae L. Vârzob, personalitate a satului Bârâiac, om modest, pe care îl prezintă faptele, nu vorbele.

În anul 1919 este înfiinţat postul de învăţător la şcoala Ludu.

Satul Brânzeni a beneficiat de şcoală din anul 1923.

Pentru a veni în sprijinul copiilor care frecventau şcoala Ponoarele de la o distanţă de 4 km, pe terenuri accidentate, în luna februarie 1956, în satul Băluţa, învăţătorul Ion Cosmulescu deschide şcoala în casa lui Petre Răduică, fost primar al comunei. Construcţia localului de şcoală începe în 1958 prin contribuţia deosebită a locuitorilor satului, în special a domnului Ion Morjan, sprijiniţi de Iulian Butaru (primar).

În Cracu Muntelui, locuitorii au construit un local de şcoală cu o sală de clasă, o cancelarie şi o sală pentru grădiniţă. Cursurile au început în anul şcolar 1971 cu clasele I-IV, având-o ca învăţătoare pe d-na Maria Vucea.

Şcoala cu vechimea cea mai mare este şcoala de la Ponoarele, şcoala din centrul comunei care în toate perioadele a coordonat activitatea celorlalte şcoli. Cel mai important document care atestă vechimea acestei şcoli este un registru matricol pentru anul 1893-1894. Cercetându-l cu atenţie am constatat că, învăţător-director, era d-l Nicolae Predescu, cel care completează şi semnează foile matricole. Şcoala avea înscrişi 50 de copii, în clasa I fiind înscrişi 39, clasa a II-a avea 4 copii.

Existența ultimelor clase ne îndreptățește să susținem că școala e mult mai veche. Faptul că este frecventată de copii din satele: Ponoarele, Băluța, Ludu, Rîieni, Răiculești, Brînzeni și Gărdăneasa ne convinge că în această perioadă funcționa o școală și în satul Proitești, frecventată de copii din satele apropiate.

Cu profesori ca Ilie Paraschiv, Cornel Boteanu, Elena Răcănel, Dumitru Gingu, Ilie Georgeta, Ion Vucea, Ion Martinescu, Vasile Doandeș, școala și-a înscris pagini de aur în existența sa.